Pentru a putea presta orice tip de muncă în legalitate, este nevoie ca aceasta să se desfășoare în baza unui contract. Cele mai uzuale tipuri de contracte de muncă încheiate în țara noastră sunt contractele individuale de muncă (CIM). Însă, există și alternative legale pentru cei care nu doresc să angajeze personal în baza acestor contracte. În România, munca este reglementată în baza Codului Muncii (Legea 53/2003). Tipul de contract ales depinde de necesitățile angajatorului, dar și de disponibilitatea și calificarea angajatului.
1. Care sunt diferențele între tipurile de contracte de muncă din România?
Tipurile de contracte individuale de muncă din România sunt diferențiate după mai multe criterii:
- durată
- număr de ore lucrate
- locul desfășurării activității
Fiecare dintre aceste situații poate avea și anumite particularități, în funcție de domeniul de activitate, dar și de alți factori.
2. Tipuri de contracte individuale de muncă
Iată care sunt factorii diferențiatori pentru tipurile de contracte de muncă reglementate în România:
Durata
- Contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată. Acestea sunt reglementate prin articolul 12, alineatul 1 din Codul Muncii. Conform legislației, drepturile și obligațiile ambelor părți (angajator și angajat) se stabilesc de comun acord, în urma negocierii contractului individual de muncă sau, după caz, a contractului colectiv de muncă.
- Contracte individuale de muncă pe perioadă determinată. În acest caz, în contract va fi prevăzută perioada exactă pentru care se încheie CIM, perioadă care nu poate depăși 36 de luni (3 ani). Acest tip de contract este reglementat în baza Legii nr. 53/2003, articolele 80-84. Și pentru contractele de muncă determinate ca timp sunt prevăzute anumite perioade de probă. În general, contractele de muncă pe perioadă determinată se încheie pentru a înlocui un angajat care are contractul suspendat temporar, pentru muncile cu caracter sezonier, pentru a crește temporar capacitatea de producție a unei companii, în cazuri prevăzute expres de legi speciale sau dacă se emit anumite decizii legale cu privire la încadrarea în muncă a unor categorii sociale defavorizate.
Contractele individuale de muncă temporare pot fi prelungite, în anumite condiții. Contractele succesive nu pot fi încheiate între aceleași părți de mai mult de 3 ori, iar dacă după încheierea contractului acesta a fost reînnoit într-un interval de 3 luni sau mai puțin, noul contract nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de un an.
Contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi și prelungit prin încheierea unui act adițional, dar doar înainte de expirarea contractului.
Numărul de ore lucrate
- Contract cu normă întreagă (full time). Norma întreagă este considerată aceea în care programul de lucru este de 8 ore pe zi, de luni până vineri sau în limita a 40 de ore lucrate pe săptămână, dacă este vorba despre lucrul în schimburi sau se lucrează și în zilele de weekend.
- Contract cu jumătate de normă (part time) sau cu timp parțial. Contractele cu jumătate de normă presupun prestarea muncii pentru 4 ore zilnic. Contractele de muncă parțiale pot fi și de minimum 2 ore lucrate zilnic sau de minimum 10 ore lucrate pe lună. Acestea pot fi încheiate, după caz, pe o perioadă determinată sau nedeterminată.
Locul desfășurării activității
- La sediul societății sau în alte puncte de lucru ale acesteia
- La domiciliu (telemuncă). Munca la domiciliu este supusă acelorași reglementări ca și cea prestată la sediul firmei sau în alte puncte de lucru. Angajații care lucrează la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru, respectând termenele și numărul de ore prevăzute în contract.
Mai există încă un tip particular de contract individual de muncă, și anume contractul de ucenicie. În acest caz, angajatorul va plăti angajatului și salariu, dar se va obliga și să îi asigure instruirea necesară pentru calificarea la locul de muncă, pentru o perioadă determinată. Codul Muncii reglementează această situație prin articolele 205 – 213.
De asemenea, articolul 87 din Codul Muncii și H.G. 1256/2011 reglementează încă un tip de muncă, și anume munca prin agent de muncă temporară sau leasingul de personal. În acest caz, munca este efectuată de către un angajat temporar care prestează munca în beneficiul unui utilizator, în urma dispoziției agentului de muncă temporară.
Te ajutăm cu leasing de personalTe ajutăm cu leasing de personal
3. Alte tipuri de contracte de muncă
Persoanele care nu pot sau nu doresc să aibă calitatea de angajați permanenți sau temporari, au și varianta încheierii altor tipuri de contracte, așa cum sunt cele de cesiune a drepturilor de autor, de prestări servicii sau contractele civile. Este posibil, de asemenea, ca persoanele să activeze pe piața muncii ca PFA sau să își înființeze o firmă de prestări servicii. Tot astfel, dacă ești angajator, poți opta pentru încheierea unor contracte de muncă individuale sau colective sau pentru alte modalități de colaborare.
În funcție de dorințele și necesitățile firmei, poți încheia mai multe tipuri de contracte de angajare și forme de colaborare în diversele domenii pentru muncitorii din Asia, iar dacă vei alege o agenție de recrutare a personalului, procesul de angajare va deveni mult mai ușor.
Sursa foto: Pixabay.com
